O sa ma astept la multe critici, o sa ma astept la vorbe, barfe si comentarii. O sa ma astept la orice, stiu ca n-or sa intarzie sa apara.
De ce?
Nu stiu daca merita, sau daca o sa dureze. Nici macar nu stiu daca e ceea ce vreau.
Tot ce stiu e ca imi plac toate gesturile lui.
Nu poate nimeni sa imi spuna ca nu e potrivit pentru mine si ca era mai bine cu celalalt. Poate nu e pentru mine, poate ca nu e ca celalalt, dar el a fost in stare sa ma faca sa ma simt intr-o singura zi stapana pe sentimentele mele.
Prin gesturile lui, prin cuvinte, prin mesaje la 2 noaptea ..
prin toate astea, mi-am dat seama ca aveam nevoie de un copil sa-mi reaminteasca faptul ca si eu sunt o copila.
Ca si eu mai pot sa mai fluturasi in stomac la prima intalnire.
Ca inca pot sa ma furisez la 12 noaptea si sa stau cu el pe o bancuta in intuneric si sa ne ferim de vazul lumii.
Ca nu trebuie sa regret nimic si ca pot sa am ce vreau, daca cer.
Pentru ca sarutul pe frunte, modul cum se joaca cu mainile mele, felul de a tine in brate si de a alinta ale unui copil de 16 ani mi-au ramas in minte si in suflet, si nu cele ale unui barbat de 27 de ani.
Asa ca pot sa comenteze, sa nu le convina , sa critice.
Mie mi-e bine.
