Fără motive

De ce să tremur, când am două braţe care mă strâng puternic la căldura unui piept?
De ce să plâng, când am două buze ce-mi săruta ochii mereu?
De ce să suspin, când am o voce ce-mi şopteşte cele mai frumoase vorbe?

Şi atunci realitatea mă loveşte..

Pieptul ăla pe care-l iubesc, nu e aici mereu şi nu mereu e la fel de cald.
Buzele alea au sărutat alte buze.. Buzele alea m-au făcut să sufăr după sărutul lor prea mult..
Vocea lui m-a lovit de multe ori cu cele mai dureroase cuvinte.

Şi atunci ce-mi rămâne?

Vreau de Crăciun sufletul tău !

Nu ştiu cât cer, nu ştiu dacă e prea mult, nu ştiu nici măcar dacă merit ce vreau.

Dar anul ăsta îmi permit să-i cer Moşului un singur lucru : sufletul tău.

Îl vreau doar pentru mine. Nu ştiu cât de cuminte am fost, probabil nu cât ar fi trebuit.

Dar , Moşule, promit că o să fiu cuminte.. Îl vreau doar pentru mine, se poate?

Şi tare mi-e frică să nu ne pierdem pe drum. Tare mi-e frică să nu distrugem tot. Mi-e frică de noi, mi-e frică de răceala asta ce se strecoară încet între noi. De ce să-i permitem asta?

Amintiri

Sunt nişte făpturi mici, le mai spunem Amintiri. Sunt la fel ca noi, oamenii, frumoase sau urâte. Amintirile frumoase ne coboară din minte, alunecă pe trahee, umple plămânii de aer curat, ajung la inimă oblingând-o să bată mai tare,şi mai tare,şi mai tare. Atunci zâmbim.
Amintirile urâte ne distrug mintea, ne curmă respiraţia şi sugrumă inima, oprindu-i bătăile.
Amintiri, lăsaţi-mi inima în pace !!!

Nu sunt rea !

Nu suport persoanele care depăşesc limita bunului simţ atunci când vine vorba de lauda de sine, nu suport persoanele care cerşesc atenţia şi/ sau invidia celor din jur. Nu suport persoanele care se ridică în slăvi pe sine înşişi. Nu suport persoanele care cred că merită totul. Nu suport persoanele care nu-şi văd de viaţa lor. Nu-i suport pe cei care vorbesc non-stop despre dramatica/ minunata/ interesanta lor viaţă. Nu-i suport pe cei care se consideră/ laudă că sunt prea " " şi prea " " şi atât de " ". I-aş sfătui să se mai uite o dată în oglindă sau să-şi mai facă o analiză interioară să vadă "Chiar aşa o fi?"
Nu sunt rea, nu sunt invidioasă, nu sunt nesuferită. Sunt doar sătulă de atâtea prinţese şi atâţia Feţi-Frumoşi.

Decembrie

          Timpul ăsta.. se joacă non stop cu sufletele noastre, le ia la dans, le amețește și le dă drumul , apoi se pierde în mulțime și ne lasă să ne descurcăm singuri. E Decembrie. E iarnă și totuși e așa frumos afară că nu-ți vine să stai în casă. E 1 Decembrie și deja auzi în stânga și-n drepta : Crăciun.
Nu știu ce-mi aduce Crăciunul ăsta.. Nu știu ce-o să fac, pe unde o să-mi umble sufletul aiurea, știu doar că aseară i-am furat Moșului, tot sacul cu Speranță.
Cum spuneam, e prea frumos afară, să stau în casă.. Mă duc să mă bucur de Decembrie și de soare.

P.S. Moșule, iartă-mă..