De ce să plâng, când am două buze ce-mi săruta ochii mereu?
De ce să suspin, când am o voce ce-mi şopteşte cele mai frumoase vorbe?
Şi atunci realitatea mă loveşte..
Pieptul ăla pe care-l iubesc, nu e aici mereu şi nu mereu e la fel de cald.
Buzele alea au sărutat alte buze.. Buzele alea m-au făcut să sufăr după sărutul lor prea mult..
Vocea lui m-a lovit de multe ori cu cele mai dureroase cuvinte.
Şi atunci ce-mi rămâne?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu