Nu mai stiu ce se intampla.

Nici cu mine, nici cu noi. Nu mai stiu sa fac distinctia intre ce e bine si ce e rau, intre ce simt pentru tine si ce am simtit, intre ziua de ieri si cea de azi.
Nu stiu ce vreau, ce pot, ce fac.
Nu stiu daca eu , acum , aici , sunt ce trebuie sa fiu, sau ce vreau sa fiu.
Sunt? Oare chiar sunt?
Oare chiar merita ?
Nu mai dau vina pe nimeni. Pe nimeni, inafara de mine. Daca n-as fi fost atat de incapatanata poate , doar poate, toate ar fi fost normale acum. Sau undeva aproape de normal.
De fapt, nici nu mai stiu ce inseamna normal.
Nu mai e nici-o farama de "normal" la mine, la vocea , la privirea mea si probabil  la felul in care raspund.
N-am cerut prea multe, n-am cerut castele , Feti-Frumosi etc. Cred ca am cerut doar putina " normalitate".
Pe care, se poare ca cineva crede ca n-o merit ,si  bineinteles, ca n-am primit-o.

Fuck you _|_

14:35

Sunt imuna. Sunt imuna la toate minciunile voastre, la toata prostia voastra. Sunt imuna la toate porcariile pe care puteti sa le spuneti. La absolut tot. Ma dor toate, dar am invatat sa nu ma exteriozez. Am invatat sa tac si sa indur, si sa astept. Sa am rabdare. Sa am rabdare ca toate vor trece, si o sa vina si perioada mea de glorie, cand eu o sa fiu cea care rade de voi. Bine, poate n-o sa fac asta, adica o sa imi vad de treaba mea, ceea ce vad ca voi nu puteti sa faceti. Dar m-am obisnuit deja cu ipocrizia voastra. Cu toate prostiile pe care le indrugati despre tot ce fac. De parca eu n-as avea dreptul sa am propria mea viata, in care sa nu va faceti voi aparitia. Rahat ! Sunt imuna, da. Nu ma mai intereseaza ce dracu vorbiti si va raciti gura degeaba. Atata timp cat stiu ca tot ce vorbiti sunt doar abureli, ma doare fix in pix. Am pus prea mult la suflet, si am incercat sa le indrept pe toate , doar sa fie pentru toti bine iar pentru mine "fie ce-o fi ".
Dar nuuu, acum e altceva. Acum mie trebuie sa-mi fie bine iar voua.. voua "fie ce-o fi". Chiar nu ma mai intereseaza. Adica odata cu postarea asta, am sa le las pe toate balta, am sa-mi vad de treburile mele, de vacanta mea, de prietenii mei si de el. Macar pe astea nu poate sa mi le ia nimeni.

Am observat ca anumite persoane ranesc pentru ca asa vor. Pentru ca asta trebuie sa faca. Ranesc cu atata ura, cu atata inversunare. Pur si simplu o fac din placere. Vaiii, si ce mai placere.

00:10

Nu mai suport. Trebuie sa plang. N-am mai varsat o singura lacrima de luni de zile. In seara asta trebuie sa le alung pe toate care s-au adunat in ochii astia in toate lunile astea. Sa fac loc altora, care se vor strange si mai mult, pana cand le voi alunga una cate una.
Pentru ca e greu, e atat de greu. Si nu ai cui sa spui, ca nimeni n-o sa te inteleaga. Cel putin pe mine ,n-or sa ma inteleaga in veci.

Deuces - Chris Brown feat. Tyga & Kevin McCall (Official Video)

Liniste.

In sfarsit, domneste linistea si pacea si in casa mea. ^^
Am asteptat ziua asta.. aproximativ un an.Poate si mai bine. Acum pot sa spun si eu " Home, sweet home." :X

E inca noapte

Sta si il priveste cum doarme in acelasi pat cu ea. Adora felul cum tine perna strans in brate.

Adora cum i se face pielea de gaina atunci cand adie vantul si se racoreste in camera.
Adora felul cum ofteaza atunci cand se intoarce de pe o parte pe alta.
Adora cand se trezeste si o vede langa el,si o strange strans la pieptul sau gol.
Atunci cand deschide ochii incet si ii mangaie parul , atunci cand ii spune in soapte "Ma bucur ca esti aici", atunci cand ii zambeste,atunci cand isi plimba mainile puternice pe spatele ei, atunci cand ii saruta umerii, atunci cand ii aude respiratia pe spate..
Isi da seama ca nu mai are nevoie de nimic altceva , decat diminetile astea racoroase de vara cand il stie langa ea.
Si cum cad razele diminetii pe pielea lui.. Cum il fac sa para atat de dulce , si parul ala atat de negru , pare sa aiba reflexii aurii in soare. Buzele lui rosii ..

Concluzie : Punct si de la capat.

Am planuri mari. Ceva surprinzator, dar am inceput sa imi fac planuri. Unii spun ca nu poti sa-ti planuiesti viata, niciodata nu stii ce-o sa se intample pe parcurs. Ei, eu spun ca au dreptate, dar nu in totalitate. Iti poti planui o bucata din viata, si sa lasi apoi totul sa decurga de la sine. Poti sa planuiesti ce ai sa faci maine, poti sa faci o lista cu "things to do tomorrow" , poti sa te gandesti toata noaptea si sa intocmesti un plan cu principalele lucruri de facut.
Asta fac eu. Fac planuri pentru vara asta.

Sunt mai complicata ca o problema de matematica. De fapt eu n-as fi asa de complicata.. Viata mea e aia complicata. Ce cuvant urat. E mult prea prezent in tot ce fac. Ce fac? Imi complic viata, imi complic existenta. Vezi? Prea mult “a complica”. Prea multe incurcaturi.



Sunt alta. Sunt alta afara, dar cand ajung acasa, intre astia 4 pereti pe care stiu fiecare zgarietura, fiecare panza de paianjen, redevin eu. Am doua parti de EU. Doua parti descoperite pana acum. Presupun ca sunt sute, mii, deocamdata doar doua vizibile cu ochiul liber, principale.
Un EU prost, nesemnificativ, care rade din orice prostioare, aiurit, care gandeste cand trebuie si face pe prostul cand n-are chef, care da usor cu flit oricui. Eu-l ala cunoscut de oricine. Usual. like any other, indragostit doar din priviri;care se indragostete doar dintr-o privire. Superficial, extrem de superficial, cel mai superficial. Superficial pus la cele mai inalte grade de comparatie. [[COMPARATIE. Ce dracu?! De ce toata lumea se compara cu toata lumea ?  ]]
Mai e un EU. Un EU linistit, prea linistit, la fel de superficial doar cu un pic de logica sigandire. EU-l care sufera , plange si se framata din orice prostie pe care i-o spun altii sau pe care o face chiar el.Insa EU-l asta tont mai si zambeste uneori, isi face vise, pe care oricum apoi si-i le distruge singur.
Ce dracu scriu aici ?



~~~~~

Pastrez un secret. Il pastrez doar pentru mine. Inca sper. Ironic,jalnic, patetic. Mai adauga un “ă” la sfarsit si obtii exact descrierea mea. Nu a mai ramas nimic. Decat secretul asta despre cum fiecare zi e la fel. Toti il stiu, doar eu inca mai cred in valibilitatea lui. Pana mai pot sa gasesc ceva nou, ceva autentic. Pana descoper ca nu mai merita nimeni.

Nu ca eu as merita.. M-am deschis complet in fata multor persoane doar sa pot sa fiu dezamagita mai tarziu. Si acum nu a mai ramas nimic.

Vreau sa am o amnezie. Una permanenta. Sa nu-mi amintesc ce am fost, cine mi-a fost drag sau cine nu. Sa traiesc fiecare zi, navigand singura printre cardurile astea de oameni fara sentimente, dorindu-mi sa ma gasesc pe mine. Spre seara sa aflu cine sunt, sa am satisfactia ca am reusit, apoi dimineata, sa ma trezesc si sa o iau de la capat. Sa ma intreb daca merita sa caut, daca sunt o persoana buna sau rea, daca mi-am deschis vreodata sufletul in fata vreunei persoane sau nu. Daca am iubit vreodata sau daca am suferit. Sa ma descoper incet,incet fara sa fie nevoie sa ranesc pe cineva. Sa ma schimb pe zi ce trece, azi am sa fiu fata de milionar iar maine cersetoarea din coltul strazii.

Apoi sa ma indragostesc de primul necunoscut pe care-l vad si sa-l urmaresc ca si cum ar fi al meu si simt cum ma inseala. Sa descopar ca are pe altcineva, sa fiu dezamagita, sa plang si sa uit de el de a doua zi.Sa ma indragostesc de altul, sa o iau de la capat.

Nu mai vreau sa repet aceleasi prostii pe care le fac acum si sa-mi para rau ca o fac. Vreau sa le fac fara remuscari, fara sa le am pe constiinta atata amar de vreme.