luni, 23 august 2010

Ce naiba.

Ce ma atrage la el? 
Nu stiu.
E felul ala de a vorbi.
Felul in care zambeste, felul in  care te priveste, felul in care te face sa vrei sa stii ce gandeste.
E felul in care sta, felul in care ii stralucesc ochisorii aia albastri, felul in care soarele ii face parul blond sa fie si mai blond.
Felul in care isi alinta iubita, felul in care te face sa-ti doresti sa fii in locul ei...

Il vreau pentru mine. Prea mult.

vineri, 13 august 2010

Pulbere de stele.


Ti-am desenat numele pe cer, cu degetul. Atat de incet, ca simteam cum ating usor fiecare stea, si le unesc intre ele sa iti conturez fiecare litera din nume.
Am asteptat 2 ore sa vad o stea cazatoare, sa-mi pun o dorinta. Nici cerul nu-mi permite sa te am inapoi.

marți, 3 august 2010

Pasi inapoi.

De ce de fiecare data cand apare altcineva in viata mea te intorci ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat?


De ce atunci cand simt ca totul intradevar revine la normal, apari tu din nou si imi dai lumea peste cap cum te-ai obisnuit sa faci?





De ce atunci cand imi vad de treburile mele, cand te uit, sau cand ma prefac doar ca am reusit sa te uit,vii sa-mi amintesti ca nu am cum sa te uit, ca esti prezent in toate gesturile mele?


De ce atunci cand il sarut pe el, imi imaginez ca de fapt sarut buzele tale?


De ce atunci cand mi-e greu sa adorm, daca ma gandesc la tine adorm ca un prunc?


De ce te vreau inapoi?

duminică, 25 iulie 2010

Nu mai stiu ce se intampla.

Nici cu mine, nici cu noi. Nu mai stiu sa fac distinctia intre ce e bine si ce e rau, intre ce simt pentru tine si ce am simtit, intre ziua de ieri si cea de azi.
Nu stiu ce vreau, ce pot, ce fac.
Nu stiu daca eu , acum , aici , sunt ce trebuie sa fiu, sau ce vreau sa fiu.
Sunt? Oare chiar sunt?
Oare chiar merita ?
Nu mai dau vina pe nimeni. Pe nimeni, inafara de mine. Daca n-as fi fost atat de incapatanata poate , doar poate, toate ar fi fost normale acum. Sau undeva aproape de normal.
De fapt, nici nu mai stiu ce inseamna normal.
Nu mai e nici-o farama de "normal" la mine, la vocea , la privirea mea si probabil  la felul in care raspund.
N-am cerut prea multe, n-am cerut castele , Feti-Frumosi etc. Cred ca am cerut doar putina " normalitate".
Pe care, se poare ca cineva crede ca n-o merit ,si  bineinteles, ca n-am primit-o.

sâmbătă, 3 iulie 2010

Fuck you _|_




14:35

Sunt imuna. Sunt imuna la toate minciunile voastre, la toata prostia voastra. Sunt imuna la toate porcariile pe care puteti sa le spuneti. La absolut tot. Ma dor toate, dar am invatat sa nu ma exteriozez. Am invatat sa tac si sa indur, si sa astept. Sa am rabdare. Sa am rabdare ca toate vor trece, si o sa vina si perioada mea de glorie, cand eu o sa fiu cea care rade de voi. Bine, poate n-o sa fac asta, adica o sa imi vad de treaba mea, ceea ce vad ca voi nu puteti sa faceti. Dar m-am obisnuit deja cu ipocrizia voastra. Cu toate prostiile pe care le indrugati despre tot ce fac. De parca eu n-as avea dreptul sa am propria mea viata, in care sa nu va faceti voi aparitia. Rahat ! Sunt imuna, da. Nu ma mai intereseaza ce dracu vorbiti si va raciti gura degeaba. Atata timp cat stiu ca tot ce vorbiti sunt doar abureli, ma doare fix in pix. Am pus prea mult la suflet, si am incercat sa le indrept pe toate , doar sa fie pentru toti bine iar pentru mine "fie ce-o fi ".
Dar nuuu, acum e altceva. Acum mie trebuie sa-mi fie bine iar voua.. voua "fie ce-o fi". Chiar nu ma mai intereseaza. Adica odata cu postarea asta, am sa le las pe toate balta, am sa-mi vad de treburile mele, de vacanta mea, de prietenii mei si de el. Macar pe astea nu poate sa mi le ia nimeni.

Am observat ca anumite persoane ranesc pentru ca asa vor. Pentru ca asta trebuie sa faca. Ranesc cu atata ura, cu atata inversunare. Pur si simplu o fac din placere. Vaiii, si ce mai placere.

00:10

Nu mai suport. Trebuie sa plang. N-am mai varsat o singura lacrima de luni de zile. In seara asta trebuie sa le alung pe toate care s-au adunat in ochii astia in toate lunile astea. Sa fac loc altora, care se vor strange si mai mult, pana cand le voi alunga una cate una.
Pentru ca e greu, e atat de greu. Si nu ai cui sa spui, ca nimeni n-o sa te inteleaga. Cel putin pe mine ,n-or sa ma inteleaga in veci.

duminică, 27 iunie 2010

Liniste.

In sfarsit, domneste linistea si pacea si in casa mea. ^^
Am asteptat ziua asta.. aproximativ un an.Poate si mai bine. Acum pot sa spun si eu " Home, sweet home." :X