Vreau

Incerc sa schimb ceva in bine. Si cand incerc, ma trage ceva inapoi si imi spune ca asta sunt si ca nu pot sa fac nimic in legatura cu asta. Totusi, ma straduiesc .Pentru el . Pentru ca il vreau in jumatatea mea de pat cand ma trezesc dimineata.
Toate sunt cu susul in jos de ceva timp,as vrea sa le aduc la normal,dar pe fiecare zi ce trece sunt din ce in ce mai convinsa ca asa trebuie sa fie. Ca toate fac parte din maturizarea mea si ca trebuie sa imi pun mintea la lucru sa scot ce-i mai bun din tot. Ok, am inteles. Si asta cum o fac?
Ma asteapta o perioada destul de grea care ma infioara si oricat de teama mi-ar fi de ea,nimic nu ma motiveaza sa fac ceva in privinta asta. E ca si cum picioarele mele ar fi moarte si creierul meu la fel. As vrea si n-as vrea; as putea si n-as putea.
Cu toate astea, nu ma lasa inima sa dezamagesc iar. Am facut asta de prea multe ori si numai eu stiu cat de mult imi doresc sa nu se intample iar pentru ca ,in primul rand, ma dezamagesc pe mine si apoi pe ei, fiecare mica particica din sufletul meu.
Oricat de tacuta si de tematoare sunt ,asta nu inseamna ca ,in mintea mea, nu le spun fiecaruia cat de recunoscatoare le sunt ca au fost aici. Pana cand inima o sa-si faca curaj sa le spuna prin vorbe asta,mintea mea o sa le-o spuna prin ce fac. Sau cel putin asta sper.. ca o sa reusesc sa-i fac sa fie mandri de mine.

Am legat...

Am legat copacii la ochi
Cu-o basma verde
Si le-am spus sa ma gaseasca.

Si copacii m-au gasit imediat
Cu un hohot de frunze.

Am legat pasarile la ochi
Cu-o basma de nori
Si le-am spus sa ma gaseasca..

Si pasarile m-au gasit
Cu un cantec.

Am legat tristetea la ochi
Cu un zambet,
Si tristetea m-a gasit a doua zi
Intr-o iubire.

Am legat soarele la ochi
Cu noptile mele
Si i-am spus sa ma gaseasca.

Esti acolo, a zis soarele,
Dupa timpul acela,
Nu te mai ascunde.

Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Si toate sentimentele
Pe care am incercat sa le leg
La ochi.

Marin     Sorescu

.,

Sunt o persoana oribila. Mi-e greata de mine, de faptele mele, de gandurile mele. Nu sunt om? Nu am suflet? Daca nu am, atunci cum iubesc? Am ranit persoana pe care o iubesc,i-am pierdut increderea.
Merita ceva mult mai bun decat mine. Nu sunt buna de nimic.

"Cand eu iti zic ca nu meriti nici sa zambesc pt tne. Tine minte cuvintele astea. Nu meriti absolut nimic."

Nu merit nimic..

fara aer

Iti dai seama ca nu ai rost pe lumea asta cand persoana pe care o iubesti simte ca nu mai poate fii langa tine. Cand faci rau si lovesti in stanga si in dreapta fara sa realizezi si apoi iti ceri scuze ca si cum n-ar fi fost vina ta.

Nu e nimic mai ingrozitor decat sa realizez ca eu, cu mainile mele, imi distrug relatia. Nu stiu cum fac, cum reusesc, nici macar nu imi dau seama cand o fac,dar de fiecare data dau cu bata-n balta. De parca as fi facuta sa distrug toate lucrurile la care tin.

Si nu inteleg cum poate cineva sa stea langa mine si sa-mi accepte tot. Nici eu n-as face-o. Parca n-as fi om,parca n-as avea suflet..

Nu mai am lacrimi. Le-am plans pe toate asta-seara.

.

Niciodata in viata mea nu am fost mai umilita si ranita. Niciodata.

Alt număr.

Să transform veninul în miere? Durerea în plăcere? Chinul în linişte? Lacrimile în zâmbete ?
Nu pot. E prea greu