Nu mai știu cine sunt, ce o să se aleagă de sufletul meu.
Nu mai știu încotro mă îndrept, ce mi-e rezervat și ce o să găsesc la sfârșit de drum.
Nu mai știu să reacționez la cuvinte frumoase, la răutățile celor din jur sau să fac deosebirea între cele două.
Nu mai știu să simt lucruri frumoase, nu mai am putere să le simt. În schimb , inima mea e izbită din toate părțile de durere și umplută de lacrimi.
Nu mai știu cât de puternică obișnuiam să fiu, sau cât de mare îmi era orgoliul. Acum sunt slăbită și îmi simt orgoliul călcat în picioare. Am făcut alegeri greșite, am urât, am ignorat și m-au adus aici. Nicăieri.
Mi-e greu. Mi-e și mai greu să recunosc că sunt singură și că trebuie să mă descurc singură oricum ar fi.
Nu mai știu nimic. Nu mai știu dacă lumea e rea, sau eu o desenez în mintea mea așa. Nu mai știu dacă eu sunt aia care îi permite să fie așa.
Nu mai știu dacă aș da timpul înapoi să schimb ceva. Aș face-o?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu