vineri, 11 februarie 2011

Cosmar

Prefa-te ca nu ma auzi, n-am sa te aud nici eu.
Prefa-te ca nu ma vezi, n-am sa te vad nici eu.
Nu e ca si cum mi-ar pasa prea mult.
Nu sunt in zilele mele bune,  cosmarul de azi-noapte m-a facut sa-mi incep ziua cu piciorul stang. Am tipat la ai mei de dimineata, abia mi-am miscat fundul pana la scoala, nu am pus nimic in gura de aseara, si n-am de gand sa ma ridic din pat pana maine. Am ignorat orice azi, nu mi-a stat gandul la nimic, si m-a dus privirea pe geam departe, la ore. Daca o sa continui asa nu stiu ce se alege de mine. Si nu sunt mandra de asta. Stau prost cu psihicul, asta e clar. Chiar daca incerc eu sa maschez una-alta, veselia din vocea mea acopera urletele de durere dinauntru. 
Revenind la cosmarul de azi-noapte. M-am visat intr-un loc public, pe jumatate dezbracata, langa el, incercand sa-l conving sa vina cu mine. Unde, nu stiu. De ce, nu stiu. Stiu doar ca plangeam si il imploram sa aiba incredere in mine, si sa ma urmeze. Si el se incapatana sa ramana acolo, razand de mine, de plansul meu cu sughit si de faptul ca incercam sa ma acopar pentru ca toti se uitau la mine si radeau.
Nu stiu ce semnificatie a avut visul asta, dar m-a facut sa tresar de dimineata, si pur si simplu mi-a stricat toata ziua. Am nevoie de o gura de aer, dar sunt prea irascibila sa spun cuiva sa mearga cu mine undeva afara, iar singura.. singura nu ies nicaieri. Nu risc sa ma vada nimeni cum imi plang de mila singura, pe strazi.

Un comentariu:

metafizicx spunea...

iti zic eu o poveste:) adu-mi aminte pe mail