Sunt o persoana oribila. Mi-e greata de mine, de faptele mele, de gandurile mele. Nu sunt om? Nu am suflet? Daca nu am, atunci cum iubesc? Am ranit persoana pe care o iubesc,i-am pierdut increderea.
Merita ceva mult mai bun decat mine. Nu sunt buna de nimic.
marți, 3 aprilie 2012
sâmbătă, 10 martie 2012
joi, 8 martie 2012
fara aer
Iti dai seama ca nu ai rost pe lumea asta cand persoana pe care o iubesti simte ca nu mai poate fii langa tine. Cand faci rau si lovesti in stanga si in dreapta fara sa realizezi si apoi iti ceri scuze ca si cum n-ar fi fost vina ta.
Nu e nimic mai ingrozitor decat sa realizez ca eu, cu mainile mele, imi distrug relatia. Nu stiu cum fac, cum reusesc, nici macar nu imi dau seama cand o fac,dar de fiecare data dau cu bata-n balta. De parca as fi facuta sa distrug toate lucrurile la care tin.
Si nu inteleg cum poate cineva sa stea langa mine si sa-mi accepte tot. Nici eu n-as face-o. Parca n-as fi om,parca n-as avea suflet..
Nu mai am lacrimi. Le-am plans pe toate asta-seara.
Nu e nimic mai ingrozitor decat sa realizez ca eu, cu mainile mele, imi distrug relatia. Nu stiu cum fac, cum reusesc, nici macar nu imi dau seama cand o fac,dar de fiecare data dau cu bata-n balta. De parca as fi facuta sa distrug toate lucrurile la care tin.
Si nu inteleg cum poate cineva sa stea langa mine si sa-mi accepte tot. Nici eu n-as face-o. Parca n-as fi om,parca n-as avea suflet..
Nu mai am lacrimi. Le-am plans pe toate asta-seara.
sâmbătă, 25 februarie 2012
marți, 10 ianuarie 2012
Alt număr.
Să transform veninul în miere? Durerea în plăcere? Chinul în linişte? Lacrimile în zâmbete ?
Nu pot. E prea greu
Nu pot. E prea greu
miercuri, 4 ianuarie 2012
Curaj. Putere. Initiativa.
Aş putea să duc multe la bun sfârşit. Nu ştiu însă ce anume îmi lipseşte să reuşesc. Nu ştiu dacă e vorba de lipsa de curaj, nu ştiu dacă am nevoie de mult mai multă putere decât fărâma pe care o am acum sau dacă singurul lucru de care am nevoie e un şut din partea cuiva, poate chiar din partea mea, să mă motiveze să încerc.
Îmi lipseşte iniţiativa, îmi lipseşte dorinţa de a da frâu liber imaginaţiei, îmi lipsesc multe lucruri ce ar putea să mă ducă undeva.
Şi da, îmi lipseşte curaj şi putere şi voinţă şi iniţiativă şi şutul ăla în fund care să mă facă să merg mai departe.
Când îmi spunea tatăl meu că ar da orice să dea timpul înapoi să schimbe lucrurile care l-au făcut să ajungă aici obişnuiam să-mi astup urechile şi să nu dau importanţă. Deloc.
Acum sunt eu în locul lui. Acum îmi dau seama câte aş schimba din copilărie. Câte nu pot schimba.
Mă gândeam zilele trecute la copil. Un copil al meu. Un copil pe care o să-l am peste 10 ani, pe care o să-l iubesc şi căruia o să-i ofer totul. TOTUL.
Şi atunci am realizat că am doar 10 ani la dispoziţie să găsesc TOT pentru el. Pentru copilul meu.
Nu pot să descriu starea de frică ce te cuprinde atunci când descoperi că nu ai nici-un viitor stabil, că nu ştii ce o să se aleagă de viaţa ta, nici măcar ce o să faci peste un an.
Cea mai grea decizie e cea pe care o iei în pripă , de care nu eşti sigur şi care nici măcar nu ştii dacă o să te ducă unde trebuie.
Aşa că spune-mi tu, sufletule , ce vrei şi încotro mă duci?
Îmi lipseşte iniţiativa, îmi lipseşte dorinţa de a da frâu liber imaginaţiei, îmi lipsesc multe lucruri ce ar putea să mă ducă undeva.
Şi da, îmi lipseşte curaj şi putere şi voinţă şi iniţiativă şi şutul ăla în fund care să mă facă să merg mai departe.
Când îmi spunea tatăl meu că ar da orice să dea timpul înapoi să schimbe lucrurile care l-au făcut să ajungă aici obişnuiam să-mi astup urechile şi să nu dau importanţă. Deloc.
Acum sunt eu în locul lui. Acum îmi dau seama câte aş schimba din copilărie. Câte nu pot schimba.
Mă gândeam zilele trecute la copil. Un copil al meu. Un copil pe care o să-l am peste 10 ani, pe care o să-l iubesc şi căruia o să-i ofer totul. TOTUL.
Şi atunci am realizat că am doar 10 ani la dispoziţie să găsesc TOT pentru el. Pentru copilul meu.
Nu pot să descriu starea de frică ce te cuprinde atunci când descoperi că nu ai nici-un viitor stabil, că nu ştii ce o să se aleagă de viaţa ta, nici măcar ce o să faci peste un an.
Cea mai grea decizie e cea pe care o iei în pripă , de care nu eşti sigur şi care nici măcar nu ştii dacă o să te ducă unde trebuie.
Aşa că spune-mi tu, sufletule , ce vrei şi încotro mă duci?
miercuri, 21 decembrie 2011
Fără motive
De ce să tremur, când am două braţe care mă strâng puternic la căldura unui piept?
De ce să plâng, când am două buze ce-mi săruta ochii mereu?
De ce să suspin, când am o voce ce-mi şopteşte cele mai frumoase vorbe?
Şi atunci realitatea mă loveşte..
Pieptul ăla pe care-l iubesc, nu e aici mereu şi nu mereu e la fel de cald.
Buzele alea au sărutat alte buze.. Buzele alea m-au făcut să sufăr după sărutul lor prea mult..
Vocea lui m-a lovit de multe ori cu cele mai dureroase cuvinte.
Şi atunci ce-mi rămâne?
De ce să plâng, când am două buze ce-mi săruta ochii mereu?
De ce să suspin, când am o voce ce-mi şopteşte cele mai frumoase vorbe?
Şi atunci realitatea mă loveşte..
Pieptul ăla pe care-l iubesc, nu e aici mereu şi nu mereu e la fel de cald.
Buzele alea au sărutat alte buze.. Buzele alea m-au făcut să sufăr după sărutul lor prea mult..
Vocea lui m-a lovit de multe ori cu cele mai dureroase cuvinte.
Şi atunci ce-mi rămâne?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)